Românii trebuie să fie mândri de 1 Decembrie
După 1989, Ziua Naţională a României a devenit 1 Decembrie. A fost o discuţie extrem de dură în Parlamentul de atunci, primul Parlament liber de după Revoluţie, asupra datei în care să se sărbătorească ziua naţională. Un grup important de reprezentanţi susţinea că data ar trebuie să fie 22 decembrie. Ziua căderii dictaturii. Un alt grup a susţinut 1 Decembrie, cu două argumente extrem de solide: unul istoric, altul de ordin moral. Cel istoric a fost că la 1 Decembrie s-a format România Mare. Adunarea Națională a Românilor, convocată la Alba Iulia, decreta unirea Transilvaniei cu România. Pe lângă Transilvania în sine, sunt alipite regatului român și Banatul, Crișana și Maramureș.
„Adunarea națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie/1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România. Adunarea proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al națiunii române la întreg Banatul, cuprins între Mureș, Tisa și Dunăre”. – se spune în Declaraţia de la Alba Iulia.
Argumentul de ordin moral a fost şi el puternic. Nu putem sărbători, ca zi naţională, un moment al căderii unei dictaturi. Ci unul dintre momentele cele mai înălţătoare din istoria naţiunii române.
Şi a rămas 1 Decembrie!
Din păcate, astăzi, în „România educată”, există încă destui cetăţeni care nu ştiu ce semnificaţie excepţională are pentru români ziua de 1 Decembrie. Pentru ei, este doar o zi liberă în calendar, în care se organizează câte o paradă militară şi apoi se mănâncă ciolan cu fasole, sau mici, sau ce-o mai avea fiecare la-ndemână. Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz? Din păcate pentru unii nu sunt decât nişte nume de localităţi, prin care treci cu trenul în drum spre Suceava sau Iaşi. A, şi Mărăşeşti, o fostă marcă de ţigări, de care îşi mai aduc aminte cei mai vârstnici. Dar nu ei sunt cei semnificativi dintre români, deşi nu trebuie să-i ignorăm.
Noi, majoritatea, trebuie, ca români, să fim mândri de 1 Decembrie? Răspunsul nu poate fi altul decât categoric: DA! De ce? Motivele sunt foarte multe. Spre exemplu, pentru că, totuşi, avem o Alba Iulia:
„Bat clopote cântând reîntregirea
Și sufletul ia foc în clopotari
Întâi decembrie ne e unirea
Și strălucirea României Mari.
Mihai Viteazul intră-n Catedrală
Și are harta Daciei în mâini,
Într-însul Burebista se răscoală
Și-apoi pe vatra lui se nasc români.
Și iar începe clopotul să bată
Și sângerează sutele de ani,
În osul nației se-aude-o roată
Mușcând din Horea, Cloșca și Crișan.
Și iar la Alba Iulia ni-i flancul
Pe care ardem și ne batem toți,
Când dinspre Apuseni răsare Iancu
Ca un Iisus Hristos cu chip de moț.
(Adrian Păunescu)
De ce să fim mândri? Pentru că niciodată nu am plecat capul şi tot timpul, chiar atunci când ne-a fost foarte greu, am fost convinşi că vom ieşi la lumină:
„Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru pătule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,
pentru cântecul tău ţintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Nu pentru mania scrâşnită-n măsele,
ci ca să aduni chiuind pe tapsane
o claie de zări şi-o căciula de stele,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii!
Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Şi sus, spre lumina din urmă-a furtunii,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
(Radu Gyr)
De ce să fim mândri că suntem români? Ne-o spun strămoşii în nemuritoarele cântece populare:
„Nu uita că eşti român,
Că sus în deal la tine-n sat
Popa Ioan te-a botezat
Şi mama Stanca te-a ţinut un an la sân.
Nu uita că eşti român,
Ca tatăl tău şi mama ta
Bunicul şi bunica ta
Te-au învăţat dintotdeauna să fii bun.
Nu uita că eşti român,
Că tatăl tău a fost cioban
Bunicul tău a fost Traian
Şi-n ţara asta te-ai născut să fii stăpân.”
(cântec popular)
De ce să fim mândri că suntem români? Pentru că avem o limbă în care s-a rostit cea mai frumoasă declaraţie de dragoste de pe pământ:
„Dragostea mea pentru tine
Arde-n macii din coline.
Geaba-mi bate ploaia grea,
Macii nu mi i-o stingea, măi,
Geaba-mi bate vântul, vânt,
Macii nu se sting nicicând,
(cântec popular)
De ce să fim mândri că suntem români? Pentru că n-am venit de nicăieri. Suntem pe aceste pământuri de la începuturile lumii şi am rămas pe ele în ciuda tuturor vicisitudinilor. Am fost, suntem şi vom fi pe harta lumii, o ţară numită România. Asta în condiţiile vâltorilor vremurilor. Numai în epoca modernă, nu mai puţin de 20 de state au dispărut de pe harta lumii. Noi am rămas!
Şi mai sunt multe, foarte multe alte argumente.
Este 1 Decembrie! Este o zi de bucurie şi de mândrie. Dar este şi o zi în care nu avem voie să nu ne amintim de cuvintele lui Nicolae Iorga: „România e singura țară din lume înconjurată de propriul neam!”
La Mulţi Ani, România! La Mulţi Ani, Români!
Daniel Ionaşcu
Sorin Ovidiu Bălan
