Mănăstirea Peştera Sfântului Andrei, Betleemul românesc
Există în România un loc în care orice român are obligaţia să meargă cel puţin o dată în viaţă. Aşa cum are obligaţia, indiferent de starea lui materialul sau de gradul de instrucţie, să meargă cel puţin o dată în viaţă la Alba Iulia.
Acest loc se numeşte Mănăstirea Peştera Sfântului Andrei. Se află în Dobrogea, pe drumul care leagă Constanţa de Călăraşi – trebuie să treaversezi cu bacul pe la Ostrov – în apropiere de comuna Matei Corvin. Dar se poate ajunge şi pe A2, iar după trecerea podului de la Cernavodă, se face la dreapta către Cochirleni, Rasova şi Vlahi urmând cursul Dunării, pe un drum de poveste, printre dealuri pline de viţă de vie. La fel de frumos este şi drumul prin Ostrov.
Mănăstirea Peştera Sfântului Andrei are o încărcătură absolut specială de istorie şi spiritualitate. Biserica nouă are ceva aparte, de care nu-ţi dai seama decât dacă mergi de mai multe ori în acel loc, sau stai o zi întreagă în curtea ei. În oricare punct ar fi soarele pe cer, biserica este luminaoasă pe toate părţile. Chair şi în zilele când este înnorat, pereţii bisericii par că emit o lumină binefăcătoare.
Dar cel mai de preţ lucru pe care îl găseşti acolo, este, desigur, Peştera. Peştera în care a poposit Sfântul Andrei atunci când pentru prima oară a călcat pe pământul Europei. Pe lângă altar (şi o turlă care a fost aduăgată ulterior) în peşteră există, săpate în piatră, două priciuri. Pe unul s-a odihnit Sfântul Andrei, iar pe celălat, vreun ucenic.
Atunci când te aşezi pe unul dintre paturi, te cuprinde o stare de bine. O linişte binecuvântată, pe care nu o poţi găsi în alt parte şi pe care greu o poţi descrie în cuvinte.
Iar dacă zăboveşti pe una dintre băncile din curte, de lângă Peşteră, mai ales atunci când sunt copacii din jur înfloriţi şi miroase a salcâm sau a tei şi auzi glasurile neamurilor de păsări care umplu coroanele pomilor, eşti sigur că aşa trebuie să arate Raiul.
În apropierea mănăstirii, sunt şi izvoarele unde au fost botezaţi de către Sfântul Andrei primii creştini din Europa.
Cine este Sfântul Andrei? „Pe când Iisus umbla pe lângă Marea Galileii, a văzut doi fraţi, pe Simon ce se numeşte Petru şi pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari. Şi le-a zis: Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni. Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El” (Matei 4; 18-23). Sfântul Andrei s-a numărat printre ucenicii Sfântului Ioan Botezătorul, de la care a auzit cuvintele „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii” în momentul botezului lui Iisus.
Dar despre toate aceste lucruri minunate, şi încă foarte multe altele, puteţi afla de la învăţaţii călugări ai mănăstirii.
De altfel, nici nu putea fi altcineva care să creştineze locuitorii Dobrogei. Sfântul Andrei a venit aici ca acasă. Drumul poporului român născut creştin era deja deschis. Sfântului Andrei i se mai spune şi „ocrotitorul lupilor”. Să ne reamintim că dacii aveau drept stindard un cap de lup. Zamolxis însuşi, spune legenda, umbla însoţit de un lup alb. În acelaşi timp, crucea pe care a fost răstingnit Sfântul Andrei este în formă de X. Chiar aşa se şi numeşte: „Crucea Sfântului Andrei”. Ei bine, la daci, X este simbolul nemuririi. Cel care a reprezentat genial acest simbol pentru întreaga omenire a fost Cosntantin Brâncuşi, în incredibila Coloană a Infinitului.
Din 2012, ziua Sfântului Andrei – 30 noiembrie – este sărbătoare legală și zi nelucrătoare. Românii au intrat astfel oficial în clubul națiunilor care își revendică începuturile creștine de la apostolul Andrei, alături de scoțieni, spanioli, greci și ruși.
În anul 1995, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca ziua Sfântului Apostol Andrei să fie însemnată în calendarul bisericesc cu cruce roşie, semn de mare sărbătoare.
În 1997, Sfântul Andrei a fost proclamat Ocrotitorul României.
Ziua prăznuirii sale a devenit sărbătoare naţională bisericească, ca urmare a Hotărârii Sfântului Sinod din 14 noiembrie 2001.
În 2011, la propunerea Sfântului Sinod, autorităţile române au declarat ziua de 30 noiembrie, sărbătoare legală nelucrătoare.
În Dobrogea, între Dunăre şi mare, se află Bethleemul românesc: Mănăstirea Peştera Sfântului Andrei, unde orice român trebuie să meargă cel puţin o dată în viaţă.
Daniel Ionaşcu
Sorin Ovidiu Bălan
