Bătălia anti-drog nici măcar nu a început!
Autorităţile române au declarat, după tragedia de la 2 Mai, dar şi după incidentul în care şi-a pierdut viaţa Eduard Giosu, că bătălia cu traficul şi consumul de droguri a fost pierdută. Mai ales în ceea ce priveşte tânăra generaţie. De fapt, am putea asista neputincioşi la pierderea câtorva generaţii ale României, distruse de consumul de droguri pe care statul nu-l mai poate stăvili.
DIICOT transmite în fiecare zi comunicate în care anunţă că au mai fost prinşi consumatori, sau „traficanţi”. În realitate, este vorba despre întâmplări. De acţiuni izolate, fără a avea anvergură, iar rezultatele sunt pe măsură. Capturi de câteva zeci de grame, de la nişte vânzători mărunţi, de la baza lanţului traficanţilor. De cele mai multe ori, sunt cel mult reţinuţi 24 de ore. Numărul celor care primesc mandate de arestare este infim.
De asemenea, ne confruntăm cu o altă realitate dură în ceea ce priveşte consumul de droguri. Practic, nu avem centre specializate în dezintoxicare. Cele care sunt, au capacitate foarte redusă de tratare, în raport cu amploarea fenomenului.
Aşadar, în România nu există o bătălie antiodrog. Ci doar mici lupte pe care, din când în când, nişte poliţişti mai zeloşi le câştigă.
Ce este de făcut, pentru a porni o adevărată bătălie împotriva traficului, în primul rând, şi a consumului de droguri.
Ca în orice război, este nevoie de o armată. În cazul războiului la care ne referim, armata trebuie să aibă două feluri de „soldaţi”. Prima componentă este cea a halatelor albe. Medici specializaţi în tratarea toxicomanilor. Ceea ce în România nu există astăzi. Psihiatri şi psihologi, tratează după cum mai citesc prin câte o carte de specialitate sau după cum cred ei de cuviinţă. Deşi toxicomanul, în funcţie de substanţele pe care le consumă şi de gravitatea stadiului în care se află, are nevoie de un tratament specific. Pentru început, trebuie trimis la specializare un lot de minim 40 de medici, din specialităţile toxicologie, psihiatrie, terapie intensivă, astfel încât la absolvirea primei serii să existe măcar câte un medic pe judeţ.
Cea de-a doua componentă a „armatei” este cea de acţiune. DIICOT nu are capacitatea de a reacţiona la nivelul la care fenomenul a luat amploare. De aceea, se impune restructurarea organizării poliţiştilor antidrog. Trebuie să existe trei compartimente: lucrători sub acoperire, lucrători specializaţi în intervenţia la obiectiv, inclusiv atunci când este vorba de capturarea unui consumator, pentru a nu se mai ajunge la tragedii cum a fost cea în care a fost victimă Eduard Giosu, lucrători specializaţi în culegerea de informaţii strict din domeniul traficului de droguri şi lucrători specializaţi în controlul la frontieră şi în interiorul teritoriului, inclusiv unitate canină.
Desigur că o armată are nevoie şi de logiostică. În ceea ce îi priveşte pe medici, propunem înfiinţarea câte unei secţii specializate, distincte de celelalte secţii, la fiecare spital judeţean. De asemenea, construirea câtorva centre regionale de dezintoxicare în zonele Bucureşti-Ilfov, Iaşi, Timişoara, Cluj, Bacău, Craiova. Spitale cu regim de maximă securitate, după modelul celor pentru bolnavii mintal periculoşi.
În ceea ce priveşte dotarea poliţiştilor: scannere la frontieră, mai ales în Portul Constanţa, unităţi canine şi toate celelate materiale din dotarea unor forţe de ordine. De la armament letal, la cel neletal, precum şi mijloace de deplasare rapidă şi testare rapidă. Dar şi aparatură de supraveghere, interceptare şi înregistrare audio-video ambientală.
A treia componentă a acestei „armate” este cea a procurorilor. Trebuie să existe, aşa cum există procurori antimafia, să existe şi procurori antidrog, specializaţi în instrumentarea dosarelor antidrog, având inclusiv cunoştinţe medicale de specialitate.
O armată, chiar dacă are soldaţi şi tehnică de luptă, aşa cum am descris mai sus, are nevoie şi de o organizare şi o tactică de luptă, pentru a câştiga războiul.
Până acum, de lupta împotriva drogurilor s-a ocupat, în principal, DIICOT. Iar la frontieră, controlul este făcut de Poliţia de Frontieră.
Pentru a putea fii coordonate, toate structurile pe care le-am descris mai sus trebuie unite sub o singură comandă, după modelul ISU. Fie că este vorba de o structură distinctă în cadrul Ministerului de Interne, condusă de un secretar de stat, fie că se restructurează deja existenta Agenţie Naţională Antidrog, care să aibă nu numai atribuţii limitate, de propagandă, ci să cuprindă toate aceste structuri de intervenţie împotriva traficanţilor şi tratarea toxicomanilor.
Daniel Ionaşcu
Sorin Ovidiu Bălan