Când prezumţia de nevinovăţie este mai dură decât condamnarea definitivă.
O decizie a Tribunalului Botoşani, aduce în atenţie o problemă extrem de gravă,privind prezumţia de nevinovăţie şi drepturile celui aflat în arest preventiv
Sentinţa sună aşa:
„Încuviinţează ca inculpatul I.I., (urmează datele de stare civilă ale acestuia n.r.), în prezent deţinut în arestul IPJ Botoşani, să părăsească Arestul IPJ Botoşani, în data de…, în intervalul orar 12,30 – 18, 30, interval necesar pentru deplasarea la biserica romano-catolică (şi se consemnează numele bisericii şi adresa exactă), pentru a participa la ceremonia religioasă vizând pe numita E.I., fiica inculpatului, precum şi pentru revenirea în Arestul IPJ Botoşani. Participarea inculpatului la ceremonia religioasă va fi limitată la intervalul orar 14,30 – 16,30. Deplasarea inculpatului se va efectua sub pază şi în condiţiile stabilite de către organele de poliţie din cadrul Arestului IPJ Botoşani.”
Despre ce este vorba în fapt. I.I. se află în arest preventiv, cercetat pentru o faptă penală. Deocamdată nu a fost nici judecat, şi cu atât mai puţin condamnat definitiv. Asta înseamnă că beneficiază de prezumţia de nevinovăţie. Prezumţie care, însă, nu contează. Este, practic, anulată de faptul că nu există nicăieri o lege sau o reglementare legală care să prevadă posibilitatea, motivele şi în ce condiţii, un arestat preventiv poate părăsi arestul. Practic, înseamnă că nu-l poate părăsi. Asta în condiţiile în care există o lege 254/2013, dar care se referă numai la deţinuţii deja condamnaţi definitiv unde se prevăd condiţiile în care aceştia pot primi permisii de părăsire a penitenciarului.
Aşadar, condamnaţii definitiv, practic, au mai multe drepturi de a se bucura de câteva momente de libertate, decât un inculpat aflat în arest preventiv, care, aşa cum am arătat, se bucură de prezumţia de nevinovăţie.
Pentru a obţine acest rezultat, ca inculpatul să poată participa două ore la ceremonia religioasă a căsătoriei fiicei sale, avocatul ales Daniel Ionaşcu a invocat art. 8 şi 14 din Convenţia CEDO, art 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art 17 din Pactul Internaţional privitor la drepturile civile şi politice, coroborat cu art 16, 20, 21 şi 26 din Constituţia României, cu referire la art 110, alin 1, rap la art 99 alin 1 lit. e, din Legea 25472013. De asemenea, au fost depuse probe materiale, începând cu invitaţia la nuntă şi terminând cu contractul cu firma specializată care organiza evenimentul, care atestau că întâmplarea va avea loc la data şi ora menţionate în cerere.
Dincolo de toate acestea însă, rămâne această lacună gravă din legislaţia românească, care trebuie grabnic îndreptată. Pentru că altfel, condamnarea definitivă dă mai multe drepturi deţinutului condamnat definitiv, faţă de un inculpat aflat în arest preventiv, care încă se bucură de prezumţia de nevinovăţie până la o sentinţă definitivă.
Daniel Ionaşcu
Sorin Ovidiu Bălan