Astăzi, mai mult decât în celelalte zile ale anului, ne gândim la militarii Armatei Române. La militarii de lângă noi, care ne apără în aceste vremuri mai mult decât tulburi, dar şi la Eroii care au căzut pe câmpurile de luptă, pentru ca noi să avem o ţară. O ţară a noastră. O casă a românilor. Cu atât mai mult cu cât astăzi, când semnificaţia sintagmei „a avea o ţară, o casă a ta, a poporului din care faci parte” a devenit mai actuală ca niciodată. În două puncte fierbinţi, planeta arde. Unul dintre ele este foarte aproape de noi. Îi auzim bubuiturile şi îi vedem exploziile. Cel de-al doilea, ar putea da foc lumii, deci, ne-ar putea implica şi pe noi. În ambele conflicte, dar nu numai în ele, se pune problema existenţei unor state. A ştergerii lor de pe hartă. Adică dărâmarea, demolarea casei în care locuieşte acel popor.
Garanţia că acea casă nu va fi distrusă, este Armata ţării respective. De aceea, la noi, în România, Armata este una dintre instituţiile statului cele mai stimate şi în care românii au cea mai mare încredere.
Data de 25 Octombrie nu a fost întâmplător aleasă ca zi în care cinstim Armata Română. Este o zi cu o semnificaţie deosebită. Pe 25 octombrie 1944, un tânăr ofiţer, un locotenent de jandarmi, punea Tricolorul pe gara din Carei, marcând astfel eliberarea ultmei brazde de pământ românesc, răpite prin Diktatul de la Viena, din 30 august 1940. La 25 octombrie 1944, Armata Română, alături de Aliaţi, elibera ultimile două localităţi româneşti, Satu Mare şi Carei. După care a continuat să lupte împotriva nazismului pe teritoriile Ungariei, Austriei şi Cehoslovaciei. Tributul de sânge a fost greu. Au fost dislocaţi 540.000 de militari, dintre care peste 90.000 şi-au pierdut viaţa, aproape 60.000 au fost daţi dispăruţi, iar peste 330.000 au fost răniţi în luptă.
Astăzi, pe lângă această jertfă de sânge pentru ca noi, poporul român, să avem casa noastră, numită România, respectăm Armata Română pentru că, probabil, este instituţia care reprezintă cu cea mai mare cinste în lume România. Desfăşoară misiuni de sprijinire a păcii, de luptă împotriva terorismului şi umanitare, sub egida ONU, UE şi NATO. La aceste misiuni, mai ales cele ale NATO, Armata Română participă încă înainte ca ţara noastră să fie primită în Alianţă şi, fără îndoială, modul cum şi-au îndeplinit misiunile militarii români a contribuit la admiterea României în cea mai puternică alianţă militară a lumii. Dovadă este şi faptul că pentru prima oară, în teatrul de operaţiuni din Irak, Armata SUA şi-a plasat militarii sub comanda unui general român, ceea ce SUA nu mai făcuse niciodată până atunci.
Azi, de ziua lor, să urăm militarilor noştri sănătate şi putere, curaj să ne apere în vremurile acestea tulburi, când planeta pare că ia foc. Iar Armatei Române, să rămână una dintre cele mai respectate instituţii ale statului şi să aibă grijă să avem mereu o casă a noastră, nunmită România. Tricolorul pus la 25 octombrie 1944 pe gara din Carei, trebuie să rămână acolo, indiferent de vremuri.
La mulţi ani, Armata Română!
Daniel Ionaşcu
Sorin Ovidiu Bălan