Părintele Avraam slujitor la Așezământul Românesc din Ierihon: „Cum să plecăm? Şi biserica cui o lăsăm?
Aşezământul Românesc din Ierihon, oraşul biblic, are o istorie demnă de o adevărată cetate a lui Hristos. Se află în apropiere de centrul oraşului, la jumătatea distanţei dintre Biserica Dudul lui Zaheu si vechiul amplasament al cetăţii Ierihonului.Terenul a fost donat de un credincios român. Dar s-a dovedit a fi prea mic pentru a se putea dura un aşezământ creştin în care nu doar să vieţuiască monahii, ci şi să vină şi, dacă este nevoie, să rămână pentru odihnă şi reculegere şi pelerinii. Exista şi un proiect pentru acest aşezământ. După felul cum era conceput, şi el avea nevoie de mai mult loc. Astfel încât, s-au făcut în timp demersuri pentru achiziţionarea altor terenuri limitrofe, ajungându-se astăzi la o suprafaţă de aproape 3000 de metri pătraţi.
Aşezământul s-a construit greu, cu multe sacrificii. Dar de fiecare dată când părea totul pierdut, că nu se mai putea face nimic, aduşi de Dumnezeu, apăreau unul sau mai mulţi oameni cu inima bună şi donau fie bani, fie materiale, fie pur şi simplu munceau gratis pe şantier, pentru ca lăcaşul să devină realitate.
Astăzi, Aşezământul Românesc din Ierihon are în centrul întregului complex biserica ce poartă hramul “Naşterii Domnului şi Toţi Sfinţii Români”. Biserica nu este foarte mare, dar impresionează prin frumuseţea şi eleganţa stilului arhitectonic specific bizantin, în formă de cruce, ce evocă altarul sfânt al mântuirii noastre pe care s-a jertfit Hristos. Este de fapt o biserică specific românească, ce îmbină fericit cele mai frumoase elemente arhitectonice româneşti, cu elementele specifice Orientului creştin.
Un loc frumos. Un loc de pace. Un loc de reculegere. Un loc unde să te simţi mai aproape de Hristos.
De o săptămână, de când a început conflcitul dintre Israel şi Hamas, viaţa celor câteva măicuţe şi a părintelui Avraam slujitor la Așezământul Românesc din Ierihon, care vieţuiesc aici, s-a schimbat. Deşi părintele este foarte calm şi vorbeşte despre cele petrecute în ultima săptămână ca despre nişte încercări, peste care este sigur că va trece împreună cu Aşezământul pe care îl conduce. Deocamdată, în Ierihon este linişte. Linişte în sensul că încă nu s-a tras cu rachete asupra oraşului şi nu au răsunat alarmele. Dar liniştea aceasta este păzită cu armele de către Armata Israeliană. Locuitorii nu au voie să părăsească oraşul. Se poate ieşi la cumpărături, dar atât. Recomandarea autorităţilor este s
ă se stea cât mai mut în case. Părintele Avraam ne spune cu blândeţe: „Acum, în aşezământ, nu mai suntem decât eu şi măicuţele. De mai bine de o săptămână nu mai avem pelerini. Cei care au fost, i-am ajutat cum am putut să ajungă în siguranţă la aeroport şi apoi ne-am bucurat că au ajuns sănătoşi acasă. Acum avem mai mult timp să ne rugăm şi să mai facem şi câte ceva, acolo unde este nevoie, să întreţinem biserica. Desigur că avem şi un adăpost împotriva bombardamentelor, un beci în care, dacă ajunge conflictul până aici, vom coborâ să ne adăpostim. Avem şi ceva provizii, cât să rezistăm dacă fi nevoie să stăm adăpostiţi mai mult timp,. Dar sperăm să nu se întâmple nimic din toate astea. Ne rugăm fierbinte să nu se întâmple şi sunt încredinţat că ruga noastră va fi auzită de Dumnezeu. Suntem pregătiţi, inclusiv cu camere de locuit, să primim eventuali pelerini români care nu au mai reuşit să plece în ţară şi se află în pericol aici. Dar nu am avut până acum nicio solicitare. Mai rău este de părinţii din Ierusalim. Vorbesc des cu Părintele Superior de acolo şi-mi spune că sunt nevoiţi ori de câte ori sună alarmele, să coboare în adăposturi. Nici la ei nu mai sunt acum pelerini. Aici, la noi, este, aşa cum spuneam, deocamdată, linişte. Armata este pe străzi şi în jurul oraşului. Din când în când au loc incidente între palestinieni, pentru că aşezământul nostru se află în teritoriile palestiniene, şi cei de la armată care păzesc oraşul. Dar sunt minore şi, oricum, nu avem noi treabă cu ele. Treaba noastră este să slujim aşezământul nostru.
L-am întrebat pe părintele Avraam, ce va face dacă se va extinde conflictul şi vor primi ordin de la autorităţile israeliene să evacueze aşezământul. Mi-a răspuns cu vocea-i blândă, ca şi când i-aş fi pus o întrebare obişnuită, nu una legată de timpurile nebune pe care le trăim azi şi în mijlocul cărora se află: „Noi ne rugăm să nu se întâmple aşa. Şi apoi, cum să plecăm, să lăsăm biserica singură? Cine mai slujeşte în ea. E biserica noastră, construită de înaintaşii noştri. Să intre în ea musulmanii şi să facă stricăciuni? Nu se poate”
A fost felul blând, dar foarte ferm al părintelui Avraam, de a spune că nu are de gând să părăsească Aşezământul Românesc din Ierihon, indiferent ce primejdii l-ar încerca în aceste vremuri foarte grele.
Daniel Ionascu
Sorin Ovidiu Bălan