Cum aducem acasă românii prinşi în războiul din Israel?
Cea mai fierbinte temă a acestei perioade este conflictul din Orientul Mijlociu, care, pe zi ce trece, în loc să se domolească, se aprinde şi mai tare. Desigur, România nu are puterea să se amestece decisiv în această ciocnire a două civilizaţii, deşi premierul Marcel Ciolacu a vizitat Israelul, în aeeaşi zi cu cancelarul Germaniei. Deocamdată, nici Uniunea Europeană nu are forţa să se amestece. Doar Ursula von der Leyen, aflată în vizită la Tirana, a anunţat că UE va asigura două convoie umanitare, pentru ajutorarea oamenilor din Gaza. Convoie care nu au ajuns deocamdată la ei.
Ce are însă de făcut România în aceste zile de foc, când oameni nevinovaţi mor cu sutele. Să-şi protejeze cetăţenii aflaţi în zona de conflict. Care nu au nicio vină că s-au trezit în mijlocul unui război care nu este al lor şi de care vor să se îndepărteze cât mai repede.
Din păcate, lucrurile nu stau deloc bine la acest capitol. Strigătele disperate, zile în şir, ale unei românce din Gaza, mamaă a trei copii, care voia să scape de sub bombardamente, au rămas fără niciun răspuns. Într-o intervenţie telefonică la un pst tv, foarte scurtă, pentru că voia să-şi economisească bateria la telefon, femeia îşi striga disperarea: „Nu ştiu unde să mă duc. Nu ştiu unde să mai fug. Am reuşit să iau legătura cu Ambasada, dar mi-a spus că, deocamdată, nu pot face nimic. Nu ştiu dacă mai scăpăm cu viaţă”. Dureros acest strigăt de ajutor. Cu siguranţă că şi restul românilor care locuiesc în Gaza au aceleaşi probleme, dar nu au avut cum să le strige public. Desigur că nimeni nu cere imposibilul. Ambasada României în Israel nu are nicio putere în Gaza, teritoriu controlat exclusiv de organizaţia teroristă Hamas. Cu care nu se poate negocia. Dar, participarea reprezentanţilor României, ca stat care are cetăţeni acolo, la eforturile internaţionale de a se deschide un culoar umanitar prin care românii prinşi nevinovaţi în conflict să fie evacuaţi, asta se poate. Antonio Gutierez, secretarul general al ONU se află în aceste zile în zonă, tocmai pentru a discuta despre acest culoar umanitar. Prezenţa unor oficiali români ar putea face ca, în eventualitatea în care acest culoar se va deschide, fără îndoială pentru o perioadă limitată de timp, să nu fie ratată de către românii disperaţi din Gaza.
Aceasta este partea cea mai grea. Dar Guvernul României s-a arătat nepăsător şi faţă de cetăţenii aflaţi în vizită chiar în Israel şi care ar putea fi extraşi mult mai uşor. Aeroportul Ben Gurion este deschis. Cu mici intervale de timp când sună alarmele, de pe el se decolează. Din păcate însă, companiile aviatice profită de cererea mare de bilete şi le-au scumpit enorm. Spre exemplu, un bilet pentru Bucureşti a ajuns acum să coste şi 800 de dolari. Aici ar trebui să intervină statul român. Foarte mulţi dintre românii prinşi în zona de conflict erau pelerini la locurile sfinte. Oameni credincioşi care au strâns poate o viaţă întreagă bănuţ peste bănuţ ca să se poată ruga la Sfântul Mormânt. Oamenii ăştia nu au 800 de dolari să-şi cumpere bilet. Toată excursia lor nu a costat mai mult de 400-500 de dolari. Poate nici atât. Pe ei ar trebui să-i ajute statul să ajungă acasă.
Premierul Marcel Ciolacu însă a declarat clar că TAROM, care a operat două avioane spre Israel la începutul conflictului, „nu este Crucea Roşie”. Atunci, ce facem cu aceşti oameni? Îi lăsăm sub rachetele Hamas, numai pentru că nu au o sumă colosală să se întoarcă acasă?
Aruncăm banii publici pe tot felul de prostii, subvenţionăm tot felul de nimicuri de care ne putem lipsi, se fură din buget cu sutele de milioane de euro, dar nu putem găsi nişte sute de dolari ca să aducem acasă nişte cetăţeni aflaţi în pericol, aşa cum face orice stat civilizat. Bani pe care, ulterior, dacă tot nu suntem Crucea Roşie, deşi pentru alte categorii se pare că suntem, statul i-ar putea recupera în rate de la cei pe care are obligația să-i protejeze și să-i aducă acasă de sub rachetele unui război care nu este al lor și în care nu au intrat de bună voie.
Daniel Ionașcu
Sorin Ovidiu Bălan